Omul? Nu există "omul" decât în tratatele de filosofie care se mulţumesc cu abstracţiuni. În realitate există mai multe feluri de oameni. Există călăul, există victima, există martorul care se amuză, există martorul indiferent, care nu aude sau pleacă pentru că nu-i place spectacolul, îl deranjează sau îl face să sufere. Mai există şi cel care se revoltă. Dar pe acesta nu-l poţi vedea totdeauna, îl copleşesc martorii dintre care se aleg mereu şi călăii, şi victimele, pentru că spectacolul trebuie să meargă fără oprire...
Artistul preface tot ce-atinge în autoportret.
Lacătele din noi se deschid cu o lacrimă.
Păcatul originar a corectat, de fapt, un defect al creaţiei.
Întrucât ştiu foarte bine că şi minciuna face parte din artă.
Ziua e prea scurtă, domnule, soarele prea puţin. Cerul e plin de nori, fericirea o simplă vorbă. În fine, dracul să le ia pe toate. Că zeii te pedepsesc exact cu calităţile cele mai frumoase pe care ţi le dăruiesc.
Lucrurile pe care le-am dorit eu, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi.
Eternitatea nu poate fi smulsă zeilor decât clipă de clipă.
Fiecare are dreptul la dezamăgire.
În rest, port în mine, fără să ştiu, un adevărat cimitir în care se află ceea ce am uitat că am văzut, că am auzit, că am fost.
Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată.
Nu dispreţui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.
Împărţind timpul, omul a descoperit că el curge ireparabil. A observat că "azi" devine "ieri" şi că umbra copacilor se alungeşte spre asfinţit. În clipa aceea a devenit melancolic şi a descoperit regretul. Dar era prea târziu.
joi, 28 octombrie 2010
citate de octavian paler
despre falsitate
Nu imi plac oamenii falsi. De fapt cui ii plac?
Pus in fata unei decizii orice om ar recunoaste acest lucru: uraste oamenii prefacuti, insa intalnindu-se cu o situatie in care trebuie sa obtina ceva... eh bine, alege sa fie fals, sa minta, sa se prefaca pentru binele lui. Dar, bineinteles, toata lumea uita acel nenorocit de proverb: "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face".
Sa fim seriosi, suntem intr-o epoca in care toti suntem ipocriti: toata lumea minte. Toata lumea infloreste adevarul. Toata lumea, eh bine, spune tot ce poate pentru a obtine ce vrea.
V-ati confruntat vreodata cu situatia aia in care ati avut de ales calea cea corecta si cealalta si cea corecta vi s-a parut mult prea grea?
Eh bine, da. Suntem toti falsi.
Pus in fata unei decizii orice om ar recunoaste acest lucru: uraste oamenii prefacuti, insa intalnindu-se cu o situatie in care trebuie sa obtina ceva... eh bine, alege sa fie fals, sa minta, sa se prefaca pentru binele lui. Dar, bineinteles, toata lumea uita acel nenorocit de proverb: "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face".
Sa fim seriosi, suntem intr-o epoca in care toti suntem ipocriti: toata lumea minte. Toata lumea infloreste adevarul. Toata lumea, eh bine, spune tot ce poate pentru a obtine ce vrea.
V-ati confruntat vreodata cu situatia aia in care ati avut de ales calea cea corecta si cealalta si cea corecta vi s-a parut mult prea grea?
Eh bine, da. Suntem toti falsi.
marți, 3 august 2010
asfalt.
Caldura este coplesitoare. Casele sunt niste inchisori comode din beton supraincalzit. Oamenii de afara, doar miraje plutitoare care dispar in umbra orasului. Pamantul emana caldura. Apa emana caldura. Aerul ne invadeaza plamanii si ne sufoca in timp ce apa curge in siroaie pe corpurile noastre sarate.
Simt cum asfaltul mi se topeste sub talpi si eu ma topesc la randu-mi in asfalt. Totul in jur este asfalt. Simt cum totul se topeste si dispare. Totul devine ciment. Un caine letargic ma latra, insa nu se misca: se lasa inclus in asfaltul ce il inconjoara.
Totul devine asfalt. Si lumea nu realizeaza. Peretii murdari ai blocurilor se ridica din ce in ce mai sus deasupra capetelor noastre, acopera cerul albastru care nu are nicio urma de nori. Cerul este ultima scapare, dar nici macar el nu mai ajuta. Nu mai ploua, nu mai bate vantul. Totul devine asfalt.
Simt cum asfaltul mi se topeste sub talpi si eu ma topesc la randu-mi in asfalt. Totul in jur este asfalt. Simt cum totul se topeste si dispare. Totul devine ciment. Un caine letargic ma latra, insa nu se misca: se lasa inclus in asfaltul ce il inconjoara.
Totul devine asfalt. Si lumea nu realizeaza. Peretii murdari ai blocurilor se ridica din ce in ce mai sus deasupra capetelor noastre, acopera cerul albastru care nu are nicio urma de nori. Cerul este ultima scapare, dar nici macar el nu mai ajuta. Nu mai ploua, nu mai bate vantul. Totul devine asfalt.
joi, 29 iulie 2010
A Tout Le Monde
Pentru ca sunt oficial obsedata de Megadeth o sa va pun niste versuri de la una din melodiile mele preferate: A Tout Le Monde. Melodia este a doua in playlist pentru ca nu m-am putut indura sa scot melodia de la Wakey!Wakey! - Light Outside care da blogului meu o oarecare aura de pozitivism (care imi lipseste cu desavarsire cand scriu). Deci da. Imi place melodia asta de dinainte sa ma apuce pe mine obsesia asta. Stiam mai multe melodii ale lor de atunci, doar ca.. eh bine, nu eram disperata dupa ele. Acum am descoperit mai multe (am downloadat discografia). So yeah. Melodia asta nu este una pozitiva, vorbeste in mare parte despre moarte si cat de usor este pentru cel care pleaca dintre noi. De asemenea, explica tristetea celor care raman in urma.
Enjoy.
Don't remember where I was
I realized life was a game
The more seriously I took things
The harder the rules became
I had no idea what it'd cost
My life passed before my eyes
When I found out how little I accomplished
All my plans denied
So as you read this know my friends
I'd love to stay with you all
Smile when you think of me
My body's gone that's all
A tout le monde (To all the world)
A tout mes amis (To all my friends)
Je vous aime (I love you)
Je dois partir (I have to leave)
These are the last words
I'll ever speak
And they'll set me free
If my heart was still alive
I know it would surely break
And my memories left with you
There's nothing more to say
Moving on is a simple thing
What it leaves behind is hard
You know the sleeping feel no more pain
And the living are scarred
A tout le monde (To all the world)
A tout mes amis (To all my friends)
Je vous aime (I love you)
Je dois partir (I have to leave)
These are the last words
I'll ever speak
And they'll set me free
So as you read this know my friends
I'd love to stay with you all
Please smile, smile when you think about me
My body's gone that's all
A tout le monde (To all the world)
A tout mes amis (To all my friends)
Je vous aime (I love you)
Je dois partir (I have to leave)
These are the last words
I'll ever speak
And they'll set me free
[2x]
These are the last words
I'll ever speak
And they'll set me free
Enjoy.
marți, 27 iulie 2010
hollywood can suck it
Ceva de care ma simt absolut insultata este inteligenta de care crede Hollywood-ul crede ca dispunem. Sincer... Da, a facut niste filme cu adevarat incredibile si unele care chiar merita vazute. Exista filme la care te uiti doar pentru ca nu ai ceva mai bun de facut. Si totusi, chiar si in cele mai bune filme exista clisee. Nu am nimic cu Hollywood-ul, insa filmele carora le acorda importanta nu sunt intotdeauna stralucite.
All lies aside, tuturor ne plac acele povesti absolut fantastice de dragoste in care tipul si tipa nu se suporta, dar ajung impreuna. Cele in care sunt la mile distanta, dar totusi inca reusesc sa ajunga impreuna. Exista un moment spre sfarsitul filmului cand sunt certati pentru un lucru stupid pe care l-a facut protagonistul, dar dupa aia totul este frumos, ingerasii canta, floricelele si norisorii roz sunt peste tot. How stupid is that? Chestia mai idioata e ca, la un moment dat, poti sa anticipezi sfarsitul filmului... cu jumatate de film inainte.
Filmele de actiune sunt cam toate la fel. Singurul film aproape decent de actiune pe care l-am vazut in ultimul timp a fost "From Paris With Love". Nu este genul de film la care m-as uita, dar a fost chiar ok. Basically, toata lumea se impusca. E cineva care e incredibil de priceput in a impusca oameni si ii impusca pe toti (da, chiar si armate de milioane de oameni).
Horror-urile sunt un subiect pe care nu am de gand sa il ating. Nu pentru ca ar fi bune sau proaste sau mai stiu eu cum, dar pentru ca pur si simplu nu am cum sa imi formez o parere despre ele pentru ca nu vizionez asa ceva.
Comediile sunt bune, desi toate aproape sunt comedii romantice (chiar unele din cele mai bune, The Proposal, The Ugly Truth, What Happens In Vegas). Sunt amuzante, dar in final... la fel de cliseice ca si filmele din categoria romance.
Filmele fantasy sunt fie foarte bune fie foarte proaste. In foarte proaste se incadreaza Twilight Saga (da, recunosc mi-au placut cartile) sau Harry Potter 6. Astea sunt filme pe care chiar iti pierzi multe ore din viata si da, este tragic. Then again, sunt realizari incredibile de rangul Lord Of The Rings.
Si dupa aia este Avatar. Acest film merita o categorie numai a lui pentru ca este atat de... PROST. Nu mi-a placut filmu asta. Mi s-a parut cu adevarat plictisitor, intesat cu clisee si cu un plot atat de weak incat nici nu merita mentionat. Si totusi, reclama pe care si-a facut-o, impreuna cu efectele incredibile (da, asa au fost, doar ca dupa jumatate de film deja le-ai vazut pe toate si poti sa inchizi filmul). Nu stiu cum a avut atatea incasari, doar ca ma intreb... oare intreaga populatie a lumii s-a tampit de tot? o.O
Momentan, nu mai am nicio idee de ce sa zic pentru ca mi-e somn, dar.. o sa incerc sa mai postez in curand :)).
All lies aside, tuturor ne plac acele povesti absolut fantastice de dragoste in care tipul si tipa nu se suporta, dar ajung impreuna. Cele in care sunt la mile distanta, dar totusi inca reusesc sa ajunga impreuna. Exista un moment spre sfarsitul filmului cand sunt certati pentru un lucru stupid pe care l-a facut protagonistul, dar dupa aia totul este frumos, ingerasii canta, floricelele si norisorii roz sunt peste tot. How stupid is that? Chestia mai idioata e ca, la un moment dat, poti sa anticipezi sfarsitul filmului... cu jumatate de film inainte.
Filmele de actiune sunt cam toate la fel. Singurul film aproape decent de actiune pe care l-am vazut in ultimul timp a fost "From Paris With Love". Nu este genul de film la care m-as uita, dar a fost chiar ok. Basically, toata lumea se impusca. E cineva care e incredibil de priceput in a impusca oameni si ii impusca pe toti (da, chiar si armate de milioane de oameni).
Horror-urile sunt un subiect pe care nu am de gand sa il ating. Nu pentru ca ar fi bune sau proaste sau mai stiu eu cum, dar pentru ca pur si simplu nu am cum sa imi formez o parere despre ele pentru ca nu vizionez asa ceva.
Comediile sunt bune, desi toate aproape sunt comedii romantice (chiar unele din cele mai bune, The Proposal, The Ugly Truth, What Happens In Vegas). Sunt amuzante, dar in final... la fel de cliseice ca si filmele din categoria romance.
Filmele fantasy sunt fie foarte bune fie foarte proaste. In foarte proaste se incadreaza Twilight Saga (da, recunosc mi-au placut cartile) sau Harry Potter 6. Astea sunt filme pe care chiar iti pierzi multe ore din viata si da, este tragic. Then again, sunt realizari incredibile de rangul Lord Of The Rings.
Si dupa aia este Avatar. Acest film merita o categorie numai a lui pentru ca este atat de... PROST. Nu mi-a placut filmu asta. Mi s-a parut cu adevarat plictisitor, intesat cu clisee si cu un plot atat de weak incat nici nu merita mentionat. Si totusi, reclama pe care si-a facut-o, impreuna cu efectele incredibile (da, asa au fost, doar ca dupa jumatate de film deja le-ai vazut pe toate si poti sa inchizi filmul). Nu stiu cum a avut atatea incasari, doar ca ma intreb... oare intreaga populatie a lumii s-a tampit de tot? o.O
Momentan, nu mai am nicio idee de ce sa zic pentru ca mi-e somn, dar.. o sa incerc sa mai postez in curand :)).
summer. don't believe the hype.
Mi-am numit acest post asa dupa cum vedeti pentru un simplu motiv. Nu cred ca nimeni a avut o vara mai proasta decat mine. Da, recunosc... E bine sa stai toata ziua degeaba. Da, e bine sa nu te chinuie nici naiba cu teste... Dar este vara de dinainte de clasa a12a. It's like a write of passage si totusi nu am nimic fericit de scris. Nu, nu vreau sa par emo. Chiar nu vreau. Dar pur si simplu cu exceptia catorva momente frumoase vara mea pana acum a fost un esec.
Sa incep cu cele frumoase. Am fost la a doua zi de la Sonisphere Bucharest. It was fantastic! Mda, mi-am luat bilet cu o zi inainte (cand festivalu deja incepuse) si m-am dus. A fost minunat. I-am vazut pe Anthrax, Slayer, Megadeth si Metallica. Pot spune ca acest concert m-a facut sa fac o obsesie cretina pentru formatia Megadeth si pentru interesantul Dave Mustaine. Poate nu tututor li se pare cine stie ce, dar eu cred ca el este un personaj interesant (ar fi perfect pentru o carte; who doesn't like the drunken junkie who makes everyone hate him? really?! He is fabulous :)) ).
Au fost cateva petreceri, cateva majorate care au fost incredibil de fun. Nu pot sa zic ca am putut sa spun prea multe despre asta pentru ca nu prea am iesit foarte mult noaptea... pentru ca nu se cuvenea.
Vreau sa folosesc acest prilej sa aduc un ultim omagiu bunicii mele. Stiu ca la inmormantare mi-am primit titlu de nepoata insensibila pentru ca n-am plans si pentru ca am criticat toate "ritualurile" bisericesti care mi se pareau exagerate. Imi este greu sa scriu despre asta - poate mai greu decat sa vorbesc - dar, incerc. Vreau sa imi imaginez ca vede aceste cateva randuri pe care no sa le citeasca nimeni probabil - pentru ca sincer, de ce mi-ati citi blogul? Prima chestie pe care pot sa o spun e duce-ti-va la doctor din timp. Nu conteaza ca aveti 10 - 30 - 60 de ani. O decizie inteligenta ar fi sa mergeti. Si daca cineva va spune ca ar trebui sa va operati de bila, mai cautati cateva opinii, dar face-ti-o. Poate duce la niste complicatii pe care nu mi le-am imaginat (pancreatita acuta - care nu se vindeca, ulcer perforat, infectii care ti se raspandesc in tot corpul).
Nu pot totusi sa cred ca nu o sa mai aiba cine sa faca acel tort de sarlota pe care il facea dintotdeauna. Nu-mi vine sa cred ca apartamentul lor din Constanta din Tomis 3 prin care mi-am tot dus veacul din cand in cand o sa fie mai gol. Pur si simplu devine imposibil de crezut faptul ca o persoana atat de plina de viata si atat de sanatoasa (aparent) ar putea sa dispara dintre noi atat de usor.
Si revenind pe un ton mai fericit si mai upbeat (right. bullshit), ma pregatesc de o plecare intr-o excursie care sper sa fie frumoasa. Si dupa aia vine un an care se anunta a fi nasol.
Ah da. Si in aproximativ 2 zile voi afla ce am facut la Cambridge. I hope it will be ok.
Sa incep cu cele frumoase. Am fost la a doua zi de la Sonisphere Bucharest. It was fantastic! Mda, mi-am luat bilet cu o zi inainte (cand festivalu deja incepuse) si m-am dus. A fost minunat. I-am vazut pe Anthrax, Slayer, Megadeth si Metallica. Pot spune ca acest concert m-a facut sa fac o obsesie cretina pentru formatia Megadeth si pentru interesantul Dave Mustaine. Poate nu tututor li se pare cine stie ce, dar eu cred ca el este un personaj interesant (ar fi perfect pentru o carte; who doesn't like the drunken junkie who makes everyone hate him? really?! He is fabulous :)) ).
Au fost cateva petreceri, cateva majorate care au fost incredibil de fun. Nu pot sa zic ca am putut sa spun prea multe despre asta pentru ca nu prea am iesit foarte mult noaptea... pentru ca nu se cuvenea.
Vreau sa folosesc acest prilej sa aduc un ultim omagiu bunicii mele. Stiu ca la inmormantare mi-am primit titlu de nepoata insensibila pentru ca n-am plans si pentru ca am criticat toate "ritualurile" bisericesti care mi se pareau exagerate. Imi este greu sa scriu despre asta - poate mai greu decat sa vorbesc - dar, incerc. Vreau sa imi imaginez ca vede aceste cateva randuri pe care no sa le citeasca nimeni probabil - pentru ca sincer, de ce mi-ati citi blogul? Prima chestie pe care pot sa o spun e duce-ti-va la doctor din timp. Nu conteaza ca aveti 10 - 30 - 60 de ani. O decizie inteligenta ar fi sa mergeti. Si daca cineva va spune ca ar trebui sa va operati de bila, mai cautati cateva opinii, dar face-ti-o. Poate duce la niste complicatii pe care nu mi le-am imaginat (pancreatita acuta - care nu se vindeca, ulcer perforat, infectii care ti se raspandesc in tot corpul).
Nu pot totusi sa cred ca nu o sa mai aiba cine sa faca acel tort de sarlota pe care il facea dintotdeauna. Nu-mi vine sa cred ca apartamentul lor din Constanta din Tomis 3 prin care mi-am tot dus veacul din cand in cand o sa fie mai gol. Pur si simplu devine imposibil de crezut faptul ca o persoana atat de plina de viata si atat de sanatoasa (aparent) ar putea sa dispara dintre noi atat de usor.
Si revenind pe un ton mai fericit si mai upbeat (right. bullshit), ma pregatesc de o plecare intr-o excursie care sper sa fie frumoasa. Si dupa aia vine un an care se anunta a fi nasol.
Ah da. Si in aproximativ 2 zile voi afla ce am facut la Cambridge. I hope it will be ok.
back... to black
Ok, so ... N-am mai scris din mai cand am promis ca ma intorc. Eh bine, nu m-am intors atunci dar incerc acum. Deci... da... scriu :D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)