Imagineaza-ti ca intr-o dimineata te-ai trezi cu o putere paranormala. De exemplu, ca intr-o dimineata ai realiza ca poti sa vezi viitorul sau sa citesti ganduri. Ce ai face? Te-ai gandi cum te ajuta pe tine chestia asta sau cum ii ajuta pe cei din jurul tau? Punem pariu, ca cel putin jumatate dintre voi v-ati gandi la propria persoana inainte sa va ganditi la cei dragi? Punem pariu ca oricat de mult iubesti pe cineva, doar pentru putini ti-ai sacrifica tu fericirea? Punem pariu ca raspunsul la aceste intrebari este nu?

Imagineaza-ti ca intr-o dimineata te trezesti si realizezi ca tu nu ai sentimente. Realizezi ca tu nu poti sa simti durerea pe care ar trebui sa o simti cant te desparti de un suflet drag, realizezi ca nu poti sa simti fericirea, pentru ca pentru tine tot ce te inconjoara iti este indiferent. Dupa aceasta, realizezi ca iubirea pentru tine nu exista. Pentru tine iubirea este ceva abstract, ceva inexistent, ceva prezent doar in filme, povesti si mai stiu eu ce. Imagineaza-ti ca inaintea unui examen sau a unui test important tu nu simti nici cea mai vaga emotie, nimic... Imagineaza-ti ca oricat de trista ar fi situatia tu ai putea sa zambesti sa razi. Crezi ca situatia ta ar fi mai fericita sau ca ai lua-o razna din cauza acestei lipse de sentimente? Cum ar fi ca - eh bine, sa mai simti ceva - dar acel lucru sa fie vesnic o nesiguranta mocnita care sa nu iti mai dea nici o speranta spre acea vaga fericire pe care o simtim toti.

OAMENII NU STIU CE ESTE AIA FERICIRE.
OAMENII CUNOSC PREA PUTIN, SIMT ORICUM, CHIAR DACA SIMT, PREA PUTIN.

Gandeste-te ca intro zi totul o sa se termine. Daca nu pentru toata lumea, doar pentru tine. Totul are un sfarsit. Chiar crezi ca poti trai acelasi lucru lipsit de sens la nesfarsit? Da. Viata este un lucru fara sens. Trebuie sa ii dai un sens...

"...si apoi nu exista om fara tragedie, nu exista decat ceea ce credem despre asta. Totul este costumatie. Totul pare facut asa cum vedem pe strada, indiferent, trecand prin pasajul aparentei. Totul miroase a regula si isi pastreaza secretul."

Eh bine acesta este un citat pe care il consider incredibil de deep si imi place foarte mult. Da, da, o sa ma intrebati unde l-am gasit si alte chestii din astea. Surprinzator, - voi auzi hohote de ras dupa asta, probabil -, l-am gasit la inceputul biografiei lui Coco Chanel. Daaaa, stiu ce va intrebati, de unde stiu ce scrie la inceputul cartii? Eh bine, pentru ca mi-am achizitionat-o acum cateva zile. DA! Eu, boschetara cu acte in regula sunt pasionata de moda. Da, eu as putea sa va enumar mult mai multi designeri si case de moda decat jumatate din pitzipoancele imbracate cu haine fake de la Dolce&Gabanna sau Armani.

So, yeah, revenind la acel minunat citat. Da, sunt complet de acord cu el. Cu riscul de a da in eseu argumentativ - d'ala cum dam la bac peste doi ani, fratilor - o sa zic ca, dupa parerea mea, acest citat intruchipeaza cu adevarat lumea de azi.

Toata lumea a trecut prin ceva care i-a marcat. Toata lumea a vazut ceva ce le-a schimbat macar putin viata, toata lumea a schimbat viata altcuiva, fie in bine, fie in mai rau. Nu cred ca vorbesc bullshituri, desi nu cred ca multe persoane mi-ar da dreptate pe fatsa. Adica, toata lumea sufera. DA! TOTI! RECUNOASTETI! Adica unii sufera pe fatsa, fara sa afiseze o fericire falsa, fara sa se prefaca. Two thumbs up for those people. In schimb, suntem noi ceilalti - da, ma consider unu dintre acei oameni - care zambim fals, ascundem tristetea din ochi si incercam sa ne prefacem ca totul este bine. Si incetul cu incetul, fara sa ne pierdem noi acea mare mandrie pe care o avem - da, din nou, recunoasteti - totul redevine bine.

Eu consider ca viata este doar un rollercoaster. Daca astazi este bine, maine e posibil sa se faca mai rau si zilele tale sa ia o turnura nu tocmai placuta, doar pentru a-si reveni la un moment dat. Ce sfat pot sa dau? Doar sa treci peste, sa nu pui la suflet pentru ca totul TRECE. Nimic no sa fie bine pentru totdeauna, cum nimeni nu poate sa fie vesnic fericit sau mai stiu eu cum. :)

That's all.

Îmi place

Oficial, acesta este ultimul meu post în care mă voi chinui să scriu cu diacritice. Nu-mi pasă că par analfabetă dacă nu fac acest lucru :)).
Deeeeeeciiii... vroiam să adaug că ador noul skin al blogului si mi se pare genial :X

Băi fraţilor, nu ştiu cum se întâmplă, însă cum a început mai bine şcoala, adică profii ne bat la cap cu note si chestii de genul, cum a început şi cheful meu de party-uri... Dacă aş putea să ies non-stop în fiecare weekend, pe bune că asta aş face - şi chiar asta am programat pentru următoarele... 3 weekenduri... nu ştiu când naiba voi învăţa pentru la şcoală si toate testele nenorocite care se aproprie vertiginos.

However, mai e o chestie pozitivă în povestea asta: Se aproprie ziua mea... adică va fii pe 6 noiembrie. Voi face si eu, într-un final măreaţa vârstă de 17 ani - atunci când toată lumea face... eh bine... 18. Mai am aproximativ un an si vreo două săptămâni până când voi fi capabilă sa ... CONDUC. Însă nu ştiu cum să vă zic... nu cred că voi fii in stare sa conduc, pentru că nu sunt... cea mai deşteaptă persoană din lume si voi intra în primul stâlp.

Ah da, şi altă schimbare... scriu corect în limba română... adică mă refer la diacritice ... sexy nu... nu de alta dar sunt sigură că nu sunt în stare sa scriu complet corect :))... şi mă enervează că mi-a schimbat locul semnelor de punctuaţie.

În acelaşi spirit, cel ar party-urilor... mai am de adăugat o întâmplare fericită: VINERI NU MERG LA ... ŞCOALĂ. Pentru că mă duc la voluntariat si pentru că am liber ;;)... Oh, HAPPY DAY... so mă aşteaptă un weekend de 3 zile + bebe :)) daaaa, acolo voi fi sâmbătă seară cu puţin noroc :)).

lyrics <3

Niste versuri pe care in ultimul timp am inceput sa le consider absolut geniale:

I look at all the lonely people.
I look at all the lonely people.

Intradevar, consider ca toti suntem singuri in felul nostru... De ce as spune asta? Pentru ca macar odata in viata noastra ne-am simtit invizibili, am pierdut din vedere un anumit lucru si ne-am trezit pierduti...

Ella Marigby
Picks up the rice in the church where her wedding has been;
Lives in a dream.
Waits at the window,
Wearing a face that she keeps in a jar by the door.
Who is it for?
All the lonely people, where do they all come from?
All the lonely people, where do they all belong?

O chestie care ma intriga este... Cum putem fi singuri langa cineva? Langa cineva care ne promite ca va fii acolo pentru totdeauna. Acest fapt poate fi, poate, cel mai trist...

Father MacKenzie
Writing the words of a sermon that no one will hear;
No one comes near.
Look at him working,
Nodding his socks in the night when there's nobody there.
What does he care?
All the lonely people, where do they all come from?
All the lonely people, where do they all belong?

Multora nu le mai pasa de religie... that's all i have to say. Nu vreau sa intru mai mult in acest subiect.

I look at all the lonely people.
I look at all the lonely people.

Ella Marigby
Died in the church and was buried alone with her name.
Nobody came.
Father MacKenzie
Wiping the dirt from his hands as he walks from her grave.
No one was saved.
All the lonely people, where do they all come from?
All the lonely people, where do they all belong?

Prin simplul fapt ca suntem oameni... eh bine, este in natura noastra sa vorbim, sa socializam, sa cunoastem oameni noi, sa devenim mai buni si sa iertam anumite greseli ale semenilor nostri. Gandim, deci ar trebui sa incetam din a ne sfarteca unii pe altii la fel ca orice animal al carui insticte sunt mai puternice decat propriul creier. De ce naiba ne coboram la acel nivel. De ce nu putem sa acceptam pe toata lumea asa cum este? De ce trebuie sa ne lasam furati de toti acei "beautiful people" si nu putem pur si simplu sa intelegem ca fiecare are personalitatea lui, ca orice persoana este incredibila in felul ei. De ce naiba trebuie sa facem oamenii mai ciudati sa se simta prost si sa simta nevoia sa fie "all the lonely people"?

[versuri: the beatles - all the lonely people]

miam parasit blogul.

well, se pare ca blogul meu a fost parasit pentru cam mult timp. asa ca acesta este un post care sa va avertizeze ca voi reveni cu scrisul.

Vorbe de duh.

Ok, deci, in ultimul timp am avut cateva probleme mentale si am scris cateva chestii ciudate

Asteptand sa vina vara, ma pierd in iarna sufletului.

Tu vezi altceva, pentru ca tu mergi
cu ochii inchisi si visezi cu ei deschisi.

Tu iubesti, eu ascult.
Daca mi-as dori sa iubesc, as asculta vuietul vantul sau cantecul pasarilor, dar dragostea este un blestem pe care nu-l doresc nici macar celor pe care ii urasc.

[in mare parte nu au nicio legatura cu mine personal, dar mi s-a parut ca suna tare :D]