Eh bine, stiu ce va asteptati... Sa incep sa scriu o porcarie de post despre cum am inceput eu sa vad altfel viata din momentul in care era sa mor... Insa, va dezamagesc. Nu, nu voi scrie despre asta.
Ieri, in drum spre majoratul la care am fost, mergeam si nu am observat ca o masina vroia sa dea cu spatele (de parca nu era treaba soferului sa se asigure si el ca nu e nimeni in spate...) dar ma rooog sa zicem ca e si vina mea oarecum. Surprinzator la ultimul moment m-am dat cu un pas in spate. Da, a fost o chestie din aia de moment care ar fi trebuit sa ma lase speriata chestii socoteli. Insa, nu am simtit absolut nimic.
Mi se pare chiar incredibil de dubios. Nu stiu de ce. Adica nu e prima data cand era sa ma calce masina. Dar deobicei cand treci printr-o chestie din asta ar trebui sa reflectezi asupra vietii... si alte cacaturi din astea... cliseice. But not me. Vorbesc cat se poate de serios ca mi se pare ca ceva nu este in regula la etajul superior al meu (aka spatiul gol din cap). Nu stiu ce sa zic :-?. Dar, sincer, nu-mi pasa. Am alte probleme mai importante la care sa ma gandesc. De exemplu... nu stiu dar trebuie sa fie important.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu