Ok, aseara a fost o seara foarte productiva. Dupa ce am fost in Bebe, am dansat si chestii m-am intors acasa destul de devreme (ca era Craciunu and shit) si mam apucat sa citesc (poate termin si eu odata cartea despre Coco Chanel). Si am dat despre o descriere incredibil de frumoasa care pe mine m-a lasat placut impresionata. Am sa v-o scriu si voua pentru ca merita. In descrierea mortii maestrului de balet rus Diaghilev, autoarea Edmonde Charles-Roux ne transmite urmatoarele:

"Cei care au asistat la sfarsitul lui au notat ca in clipa cand suflarea i s-a oprit, un punct stralucitor s-a ivit la marginea pleoapelor si o lacrima a curs. Ca un preaplin de imagini, de sunete, de ceruri, de oameni, de iubiri, de miraje, de universuri inventate care scapau. Ultimul semn pe care il dadea privirea visatorului, inainte ca umbra necrutatoare s-o intunece"
"Coco Chanel" de Edmonde Charles-Roux, pagina 452.

Da, probabil ca doar eu pot sa gasesc ceva frumos in descrierea unei morti, dar pur si simplu mi s-a aparut absolut superb.